Noua (oamenilor) ne place sa ne distrugem unii pe altii. Din momentul in care suferim pentru prima data, ne cufundam intr-o gaura neagra si consideram ca nu mai avem pentru cine iesi. Exista o prima persoana pe care o iubim din toata inima si careia ne daruim cu trup si suflet, dar care ne inseala increderea si suferim in ultimul hal, iar ca rezultat ne gandim ca cel mai bine ar fi sa nu mai iubim niciodata in viata. Exact atunci apare o persoana incredibila care ne-ar putea ridica de la pamant. Ne-ar putea arata cat de minunata e viata si cum lucrurile rele care ni se intampla, se petrec ca sa ne intareasca si sa scoata din noi niste oameni mai buni. Incearca sa ne spuna ca imediat dupa ploaie, furtuna, viscol sau chiar uragan iese soarele si totul, absolut totul, va fi bine. Dar noi nu lasam acea persoana „sa-si termine fraza” pentru ca simtim ca ne va insela si ea, asa ca o parasim cu prima ocazie prin doua metode foarte dure care o vor marca extrem de tare si va deveni la fel ca noi ... un melc inchis in propria carapace, nevrand sa mai primeasca oaspeti.
Daca nu reusim sa ne dam seama cat de binevenita este acea persoana sau de faptul ca ea este acel om pe care il asteptam de o viata si caruia trebuie sa ne daruim cu totul, atunci metoda de despartire va fi: „Mi-am dat seama ca nu esti genul meu si nu cred ca ar trebui sa mai continuam relatia asta. Adio.” ... data, evident, printr-un SMS rece, la miez de noapte, ca sa fim siguri ca o distrugem complet si nici nu va mai dormi.
Daca reusim sa ne dam seama ca este o persoana incredibila, care ne poate ridica de jos si ne poate pune pe un piedestal, aratandu-ne in fiecare zi cat de minunati suntem defapt si ca persoana care ne-a ranit nu a stiut ce pierde, atunci metoda de despartire va fi: „ Esti o persoana incredibila, de o modestie rara, o finete aparte, o frumusete interioara fascinanta, dar simt ca nu te merit si vreau sa ne despartim acum pentru ca ma iubesti prea mult si eu nu cred ca-ti pot raspunde cu aceeasi moneda, fiindca eu am suferit prea mult in viata asta si nu mai pot avea incredere in nimeni, iar tu meriti mai mult. Imi pare rau.” .... data, la fel de evident, printr-un SMS rece, in mijlocul zilei deoarece nu putem sa o deranjam la o ora prea inaintata din seara sau la o ora prea devreme din dimineata pentru ca totusi am realizat ce om minunat este si nu vrem s-o facem sa sufere.
(........... Cu lacrimi in ochi, inca nu ma pot decide ce varianta as alege pentru mine, daca as fi in postura persoanei parasite ca sa nu sufar atat de tare, pentru ca ambele mi se par de o cruzime, o indiferenta si o nepasare rara.)
Noi o sa fim nefericiti pentru tot restul vietii pentru ca nu ne vom mai imparti inima cu nimeni, nu vom mai stii sa iubim, sa ne lasam iubiti si sa ne bucuram de viata in doi, iar oamenii pe care ii ranim cu mesajele acelea or sa devina la fel ca noi.
Si ce-am realizat? intreb eu.
Ne distrugem unii altora vietile, cand am putea sa ne bucuram de fiecare secunda petrecuta impreuna.
Normal ar fi sa suferim, sa ne plangem de mila sau sa blestemam ziua in care am intalnit persoana care ne-a frant inima si apoi sa ne aruncam cu capul in fata in alta relatie, pentru ca pe „iubirea vietii noastre” o vom intalni numai daca o cautam. Nu o vom gasi niciodata daca stam inchisi in carapace si refuzam oaspetii. Iubim, suferim, plangem, ne revenim, iubim din nou, suferim din nou, plangem din nou si din nou ne revenim si iubim. La un moment dat va aparea Alba ca zapada sau Fat Frumos si trebuie sa ne gaseasca pe plaja, admirand marea cu sufletul deschis si pregatit sa daruiasca si sa primeasca iubire, iar carapacea sa fie ascunsa in adancul pesterii de pe fundul oceanului, acolo unde ii este locul.
Iubiti si lasati-va iubiti indiferent de cat de tare ati suferit in trecut, pentru ca MERITA.